Monturi de baza in pescuitul crapului

Probabil ca multe lume nu stie, dar pescuitul la crap este o adevarata arta, un ansamblu de cunostinte care puse in practica prin putina imaginatie si indemanare, te pot face "regele" lacurilor, o adevarata vedeta care atrage toti pescarii de pe balta in jurului ei, atat prin "spectacolul" oferit de capturarea unui crap cat si de marimea exemplarelor scoase din apa.

     Avand in vedere ca aceasta metoda a devenit foarte populara si multa lume doreste sa prinda marea captura, am sa prezint monturile de baza in pescuitul crapului.

Montura de crap se imparte in 2 parti bine definite:

• 1. Rigul (forfacul)
• 2. Anti tangle - adica partea de deasupra rigului care are rolul de antiincalcire si protectie a pestelui.

Oricate variante de monturi veti vedea prezentate pe paginile de net, trebuie sa stiti ca ele se impart in  2 categori: monturi de fund si monturi flotante.

• 1. Montura de fund (bottom):

Materiale necesare: carlig, fir, varnis, stoper, opritor, momeala (porumb).

Alcatuire:

     Taiati o bucata de fir de aprox. 35 cm, dupa care legati o bucla la unul din capete. Avand in vedere ca nu se exercita tensiune asupra buclei, se leaga cu un nod simplu.

Inserati opritorul pe firul textil dupa care introduceti porumbul pe fir cu ajutorul unei crosete. Pentru a impiedica alunecarea momelii de pe firul de par, se va folosi stoperul. Opritorul are rolul de a fixa momeala in pozitie (optional). Momeala se ataseaza pe fir inainte de a lega carligul, deoarece va ajuta sa reglati distanta in firul de par si carlig.

 

 

 

Urmeaza legarea carligului cu renumitul "nod fara nod" sau knotless knot, in engleza...

Mai intai introduceti varnisul pe fir dupa care il veti trage pe carlig, fixand astfel firul de tija carligului. Se regleaza distanta intre momeala si curbura carligului, aprox. la 1 cm.

     Executati nodul fara nod introducand firul in inelul carligului, din spate in fata, executati 5 spire, dupa care introduceti firul la fel ca la inceput, tot din spate in fata, dandu-i astfel carligului efectul de rotire.

 

Urmeaza partea finala si anume, realizarea buclei. Avand in vedere ca asupra buclei se exercita tensiune, vom executa nodul 8, un nod f. rezistent.

Realizare nod 8:

 Se formeaza o bucla simpla, se executa o rasucire a buclei de 180 grade. Urmariti care parte a buclei este deasupra, si efectuati rasucirea in directia respectiva (in situatia de fata, partea stanga), apucati cu croseta partea ramasa libera si introduceti-o prin bucla, dupa care strangeti nodul cu ajutorul unei ustensile ajutatoare. Pentru o strangere eficenta umeziti nodul cu saliva.

 
 

• 2. Montura Flotanta.

Se executa exact ca si cea de fund, atat doar ca se introduce pe firul de par, o imitatie de porumb, si anume un burete care va face ca momeala sa pluteasca.

Pentru echilibrarea monturii se foloseste o bobita de plumb care se pune la baza carligului.

In final cele doua monturi ar trebui sa arate cam asa:

Montura de fund(bottom):

Montura flotanta (pop up):

     Monturile au fost prezentate cu 4 boabe de porumb pt cea "bottom" si cu 2 boabe de porumb + 2 flotante pt. cea "pop up". Ele se pot realiza cu cate boabe de porumb doriti selectand astfel si dimensiunile pestilor care va asteptati sa ii capturati. La monturile flotante este f. important sa fie echilibrate, de aceea va recomand sa le testati intr-un vas cu apa, inainte de a le folosi.

Pozele cu prezentarea finala a monturilor exemplifica exact pozitia monturii in apa.        

Razvan Grindean

Cateva sfaturi despre pescuitul la caras

Dupa crap,pestele cel mai cautat este carasul.Se hraneste in general pe fund cu organisme vegetale si animale,larve de insecte,viermisori…
Pescarii il cauta de obicei acolo unde sta,deci pe fundul baltilor si lacurilor.
Daca pe cei mici”caraseii cat palma”,il putem prinde la mal,cu varga de 3-4 m langa peretii de stuf sau printre ierburi,pe cei mai maricei ii vom pacali cu lanseta pe fumd,mai in larg.
Nu de putine ori insa am avut surprize la undita:carasi la vreo 500 g muscau laolalta cu caraseii.De ci,merita incercat si la varga.Bat lung de vreo 3-4 m,fir 0,12 cu 0,10,pluta usoara,plumb-alice pe masura si carlige nr 12-18.Vom pescui cu viermusi,libelule sau cocoloase de paine sau mamaliga fina.Se poate nadi cu cocoloase de tarate,srot si miez de paine,bine umezite.
Daca intr-un interval de 30-60 min,nu apar semne ca ar fi ceva caras,trebuie schimbat locul.
Pentru cei care vor sa captureze exemplare mai mari”la kil:sau peste…,lansetele sunt singura solutie.Lungimea si-o alege fiecare dupa nevoie sau posibilitate,dar cele recomandate ar fi de 3,40-3,90 m ce arunca 20-60 g.Chiar daca echipamentul pare”greu”oricand poate veni un caras mai zdravan,sau chiar un crap,care…stim cat este de puternic.Mulinetele trebuie sa aiba frana reglabila fina,iar pe tambur se pune fir 0,20-0,22.
Cel mai indicat este sa se foloseasca spiralele(momitoare)culisante sau”de capat”,lestate,de 10-20 g pentru ca atunci cand lansam,cu tot cu nada sa aiba cam 60 g.
Nada va fi compusa din mamliga cu srot de floarea-soarelui,sofran si bucatele de rame taiate marunt.Totul se framanta si se pune pe arc.Daca folosim 2 momitoare,pe cel din capat se pune coca sau mamaliga dulce.In carlige vom pune viermusi,rame,porumb si cubulete de mamaliga.Puteti incerca mai multe momeli.Se lanseaza la vreo 30-60 m de mal,acolo unde fundul este malos.
O alta tehnica de prins este la Sheffield.Varga lunga de 3,60-3,90,avand pe mulineta fir 0,15-0,18,pluta ,plumb usor,culisant si carlige nr.12-16.Se pescuieste cu rame,viermusi sau libelule.
Sper ca macar una din cele 3 metode sa dea rezultate.Nu trebuie decat sa gasiti locul potrivit,unde fundul e malos,in apropierea vegetatiilor,printre ierburi sau crengi,pentru a face cunostinta cu carasii.
Carnea carasului este dulce si gustoasa.V-as ruga totusi sa plecati de la balta cu amintirea unei partide frumoase de caras si…cu ceva peste,dar nu cu tot ce ati prins,ca si asa e putin.

sursa: pescuit.elsiea.ro

Dupa crap,pestele cel mai cautat este carasul.Se hraneste in general pe fund cu organisme vegetale si animale,larve de insecte,viermisori…
Pescarii il cauta de obicei acolo unde sta,deci pe fundul baltilor si lacurilor.
Daca pe cei mici”caraseii cat palma”,il putem prinde la mal,cu varga de 3-4 m langa peretii de stuf sau printre ierburi,pe cei mai maricei ii vom pacali cu lanseta pe fumd,mai in larg.
Nu de putine ori insa am avut surprize la undita:carasi la vreo 500 g muscau laolalta cu caraseii.De ci,merita incercat si la varga.Bat lung de vreo 3-4 m,fir 0,12 cu 0,10,pluta usoara,plumb-alice pe masura si carlige nr 12-18.Vom pescui cu viermusi,libelule sau cocoloase de paine sau mamaliga fina.Se poate nadi cu cocoloase de tarate,srot si miez de paine,bine umezite.
Daca intr-un interval de 30-60 min,nu apar semne ca ar fi ceva caras,trebuie schimbat locul.
Pentru cei care vor sa captureze exemplare mai mari”la kil:sau peste…,lansetele sunt singura solutie.Lungimea si-o alege fiecare dupa nevoie sau posibilitate,dar cele recomandate ar fi de 3,40-3,90 m ce arunca 20-60 g.Chiar daca echipamentul pare”greu”oricand poate veni un caras mai zdravan,sau chiar un crap,care…stim cat este de puternic.Mulinetele trebuie sa aiba frana reglabila fina,iar pe tambur se pune fir 0,20-0,22.
Cel mai indicat este sa se foloseasca spiralele(momitoare)culisante sau”de capat”,lestate,de 10-20 g pentru ca atunci cand lansam,cu tot cu nada sa aiba cam 60 g.
Nada va fi compusa din mamliga cu srot de floarea-soarelui,sofran si bucatele de rame taiate marunt.Totul se framanta si se pune pe arc.Daca folosim 2 momitoare,pe cel din capat se pune coca sau mamaliga dulce.In carlige vom pune viermusi,rame,porumb si cubulete de mamaliga.Puteti incerca mai multe momeli.Se lanseaza la vreo 30-60 m de mal,acolo unde fundul este malos.
O alta tehnica de prins este la Sheffield.Varga lunga de 3,60-3,90,avand pe mulineta fir 0,15-0,18,pluta ,plumb usor,culisant si carlige nr.12-16.Se pescuieste cu rame,viermusi sau libelule.
Sper ca macar una din cele 3 metode sa dea rezultate.Nu trebuie decat sa gasiti locul potrivit,unde fundul e malos,in apropierea vegetatiilor,printre ierburi sau crengi,pentru a face cunostinta cu carasii.
Carnea carasului este dulce si gustoasa.V-as ruga totusi sa plecati de la balta cu amintirea unei partide frumoase de caras si…cu ceva peste,dar nu cu tot ce ati prins,ca si asa e putin.

 Montura pentru caras  

O configuratie pentru pescuitul la varga :
- Varga : O varga cu o lungime de 5 - 7 m , usoara , este suficienta .
- Linia : De obicei o linie principala de 0,15 mm , cu un forfac de 0,12 mm este perfecta . Unii pescari folosesc linii mai fine , insa asta reprezinta mai mult un “moft” decat o necesitate .
- Plutele : Pentru pescuitul carasului sunt bune plutele “stick” , cu o portanta de 1,5-2 g , insa daca sunt valuri se pot folosi si plute mai “dolofane” .
- Plumbul : Se pot folosi 2-3 bucatele de foita , sau o oliva culisanta , care poate fi oprita de o alica , sa nu ajunga la carlig .
- Carligele : Pentru pescuitul carasului , se folosesc carlige nr. 10 - 14 sau mai mici . De obicei un nr. 12 este suficient , cu mentiunea ca pentru rama trebuie sa aiba tija mai lunga , iar pentru vermusti sau cocolos de mamaliga , mai scurta .
Pentru exemplificare , vezi linia din poza .
Tehnica pescuitului la caras - Se poate pescui foarte bine cu o varga si linie dotata cu un singur carlig, dar daca nu este prea obositor , se pot alege si alte optiuni (2-3 vergi cu 1-2 carlige fiecare). Totul este simplu si nu ar trebui sa sperie pe incepatori. Cand ajungem pe balta, aruncam cativa bulgarasi de nada , in zona unde dorim sa pescuim. Daca avem trasaturi , intretinem vadul cu 1-2 bulgarasi , la fiecare ora .
Trasatura carasului este la inceput de tatonare ,iar pescarul nu inteapa decat in momentul cand pluta este trasa la fund . Bineinteles ca nu este o regula general valabila , insa ne putem adapta stilul , dupa conditiile momentului.

Secretul mamaligi pentru caras si crap

---

Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. De preferat este ca malaiul sa  fie cernut printr-un ciorap de dama - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut.
Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun in care se arunca doi - trei pumni de mălai și la fel faina alba cernuta tot prin ciorap de dama, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. 

Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga galbena, acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu se pune mult, colorantul moaie cuburile si le face cleioase.
Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai amestecindu-se, pina se obtine o compozitie groasa.
Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform.
Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate.
Se rastoarna mamaliga pe un fund destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute.
Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta.

nada pentru crap mai septembrie

- 5000 grame de porumb uscat;
- 1000 grame grau sau arpacas;
- 2000 grame boilesuri;
- 1000 grame canepa coapta;
- 1000 grame zahar sau 500 grame miere;
- 500 grame soia uscata;
- 500 grame srot sau seminte de floarea soarelui;
- 500 grame pelete;
- aditiv lichid sau praf;
- o lingurita de sare ;
- 30 ml sirop (aroma de boilesuri)

Preparare nada

Toate ingredientele se pun intr-un recipient incapator si se amesteca pana se obtine un mix din care se pot face bulgari cu care se va nadi locul de pescuit

mamaliga cubulete pentru pescuit caras

-faina de grau macinata fin
-malai macinat fin
-miere de albine
-esenta anason

Preparare nada

Se pune intr-o oala o cana de faina de grau macinata fin si doua cani de de malai macinat fin. Se omogenizeaza compozitia si se adauga aproximativ o treime din cantitate la fiert, intr-un tuci, apoi se adauga aproximativ 3 cani cu apa. Dupa ce a fiert compozitia, se adauga, un virf de cutit de sofran, o lingura de miere de albine, si 4 picaturi de esenta de anason. Treptat se adauga restul de de faina si malai , amestacand continuu. Dupa ce s-a fiert suficient mamaliga, se rastoarna pe un fund de lemn, pe care am asezat inainte, o bucata de panza. Dupa ce am rasturnat mamaliga pe fundul de lemn, se strange panza formandu-se o minge. Aceasta minge de mamaliga se turteste cu ajutorul altui fund de lemn, ca sa se fiarba uniform. Dupa ce s-a turtit mamaliga se pune intr-un vas cu apa, la fiert si se scoate cand va pluti la suprafata. Dupa ce se ridica la suprafata, se scoate mamaliga si se aseaza pe un fund de lemn, lasandu-se sa se scurga, apoi se scoate din panza. Aceasta mamaliga poate fi folosita cu succes pentru pescuit la caras, sub forma de cubulete, sau sub forma de cocolos(pentru cocolos se umezeste putin mamaliga apoi se framanta pana va avea consistenta de plastelina).

Mamaliga cu miez de paine pentru caras

- mamaliga
- miez de paine

Preparare nada

Se stie foarte bine ca la pescuitul carasului se foloseste cu succes mamaliga. Mamaliga poate fi de diferite culori, arome si consistente. Daca pescuim cumamaliga simpla, pentru a creste consistenta si a evita caderea din carlig la lansare, putem adauga miez de paine muiat putin in apa. Mamaliga simpla si cu miezul de paine se amesteca bine pana devine ca o plastilina. Miezul de paine leaga mamaliga simpla, oferindu-ne posibilitatea de a lansa montura cu incredere. Cocolosele de mamaliga cu miez de paine se folosesc atat la pescuitul la pluta cat si la pescuitul cu cosulet naditor

canepa pentru caras

- 1500 grame boabe de canepa; - apa; - bicarbonat;

Preparare nada

Se spala boabele de canepa cu apa si se pun intr-un vas cu apa, apoi se adauga o lingurita de bicarbonat peste ele. Se vor lasa in vasul cu apa aproximativ 5 - 6 ore, apoi se vor pune la fiert, cu tot cu apa in care au stat. Se vor fierbe la foc mic. trebuiesc verificate din cand in cand pentru a vedea cand incep sa se sprga. Daca doriti sa puneti canepa si in carlig este bine sa va pastrati cateva boabe din acest moment. Se lasa sa fiarba in continuare la foc mic cu capacul pus pe vas, pana se vede miezul alb, apoi se va lasa la racit in acelasi recipient.

descriere montura cu plumb culisant si un carlig pentru caras

Click pe imagine pentru zoom

Montura de fund pentru pescuit cu plumb culisant si un carlig se foloseste mai ales in zonele cu agataturi.
Nu este dificil de executat aceasta montura, tot ceea ce aveti nevoie sunt urmatoarele materiale :
(in functie de anotimp si de sezon vom alege monturi mai solide sau mai finute)
- monofilament (0.20mm - 0.40mm), pentru firul principal
- opritoare de cauciuc (sau alice de plumb despicate) pentru reglarea lngimii de culisare a plumbului final
- vartej simplu
- struna (0.18mm - 0.35mm)
- carlig marimea (10-1)
- plumb turnat culisant cu tub antiagatare si antirasucire.Greutatea plumbului poate varia intre 30g si 150g. Se va opta pentru o greutate mai mare a plumbului in cazul in care se doreste lansarea monturii la distante mai mari.
Realizare montura :
In primul rand se introduce pe firul principal opritorul de cauciuc (sau alica de plumb despicat), apoi se introduce plumbul cu tub culisant si cel de-al doilea opritor. Dupa cel de-al doilea opritor se leaga un vartej simplu de care se va lega si struna, avand lungimea putin mai mica decat dimensiunea tubului culisant de la plumb.
Momeli utilizate :
- rame rosii de gunoi, viermisori, larve de libelula, mamaliga, bobite de paine, seminte de canepa, pufuleti cu diferite arome, pelete, boabe de porumb, boabe de grau

DESCRIERE MONTURA CU PLUMB FIX SI DOUA CARLIGE PENTRU CARAS

Click pe imagine pentru zoom

Montura de fund pentru pescuit cu plumb fix si doua carlige se foloseste mai ales in zonele cu iarba unde sunt sanse medii de agataturi .
Nu este dificil de executat aceasta montura, tot ceea ce aveti nevoie sunt urmatoarele materiale :
Reamintim : in functie de anotimp si de sezon vom alege monturi mai solide sau mai finute.
- monofilament (0.20mm - 0.40mm), pentru firul principal
- vartej simplu
- struna (0.18mm - 0.35mm)
- carlig marimea (10-1)
- plumb turnat fix . Greutatea plumbului poate varia intre 25g si 90g. Se va opta pentru o greutate mai mare a plumbului in cazul in care se doreste lansarea monturii la distante mai mari.
Realizare montura :
Se leaga de firul principal un vartej simplu. Se continua firul principal cam 80 cm apoi se va lega de vartejul plumbului fix. Intre cele doua varteje se vor face doua noduri elice de care se vor lega strunele cu cele doua carlige. Strunele trebuie sa fie cam de 10cm-20cm fiecare. Se va respecta o distanta intre cele doua noduri elice de care se leaga strunele pentru a evita agatarea celor doua carlige intre ele.
Momeli utilizate :
- rame rosii de gunoi, viermisori, larve de libelula, mamaliga, bobite de paine, seminte de canepa, pufuleti cu diferite arome, pelete, boabe de porumb, boabe de grau

DESCRIERE MONTURA CU PLUMB FIX SI UN CARLIG PENTRU CARAS

Click pe imagine pentru zoom

Montura de fund pentru pescuit cu plumb fix si un carlig se foloseste mai ales in zonele cu iarba unde sunt sanse mari de agataturi .
Nu este dificil de executat aceasta montura, tot ceea ce aveti nevoie sunt urmatoarele materiale :
Reamintim : in functie de anotimp si de sezon vom alege monturi mai solide sau mai finute.
- monofilament (0.20mm - 0.40mm), pentru firul principal
- vartej simplu
- struna (0.18mm - 0.35mm)
- carlig marimea (10-1)
- plumb turnat fix . Greutatea plumbului poate varia intre 25g si 90g. Se va opta pentru o greutate mai mare a plumbului in cazul in care se doreste lansarea monturii la distante mai mari.
Realizare montura :
Se leaga de firul principal un vartej simplu. Se continua firul principal cam 50 cm apoi se va lega de vartejul plumbului fix. Intre cele doua varteje se va face un nod elice de care se va lega struna cu carligul. Struna trebuie sa fie cam de 10cm-20cm.
Momeli utilizate :
- rame rosii de gunoi, viermisori, larve de libelula, mamaliga, bobite de paine, seminte de canepa, pufuleti cu diferite arome, pelete, boabe de porumb, boabe de grau

descriere montura cu cosulet cu momitor culisant si un carlig pentru caras

Click pe imagine pentru zoom Montura cu cosulet momitor culisant si un carlig pentru caras

Montura de fund pentru pescuit cu cosulet momitor culisant si un carlig se foloseste in special pentru pesti pasnici.
Nu este dificil de executat aceasta montura, tot ceea ce aveti nevoie sunt urmatoarele materiale :
Reamintim : in functie de anotimp si de sezon vom alege monturi mai solide sau mai finute.
- monofilament (0.20mm - 0.40mm), pentru firul principal
- vartej simplu
- struna (0.18mm - 0.35mm)
- carlig marimea (10-2)
- cosulet momitor culisant
Realizare montura :
Se leaga de firul principal un vartej simplu. Se introduce pe firul pricipal un opritor de cauciuc ( sau o alica de plumb despicat), apoi se introduce arcul momitor culisant. Dupa aceasta se va fixa si cel de-al doilea opritor, pentru a impiedica caderea arcului momitor. In continuare se va lega un vartej simplu. Distanta intre cele doua varteje trebuie sa fie cam de 50 cm. Struna se va lega de vartejul simplu de sub arcul momitor si trebuie sa fie cam de 10cm-15cm . Arcul momitor culisant are rolul de a atrage pestii in zona carligului de pescuit.
Momeli utilizate :
- rame rosii de gunoi, viermisori, larve de libelula, mamaliga, bobite de paine, seminte de canepa, pufuleti cu diferite arome, pelete, boabe de porumb, boabe de grau
- in arcul momitor se pot pune diferite combinatii de momeala, cum ar fi mamaliga cu sau fara arome, boabe de porumb, grau, pelete, dar toate acestea trebuie sa aiba consistenta unei paste pentru a putea lansa montura. Daca se doreste lansarea monturii la distante mai mari se poate incarca arcul momitor culisant cu mai multa momeala.

Montura de pescuit cu pluta fixa pentru pescuitul la caras

Montura de pescuit cu pluta fixa pentru pescuitul la caras este destul de usor de fabricat.
Materiale necesare realizarii monturii :
- varga ( simpla, fara mulineta ), cu dimensiuni cuprinse intre 4 - 7 metri;
- fir principal cu grosimea cuprinda intre 0,12 - 0,18 mm;
- plute de 0.5 - 2 grame;
-alice de plumb;
- fir struna, pentru legarea carligelor, de dimensiuni cuprinse intre 0,10 - 0,16 mm;
- carlige numarul 6 - 16.

Realizarea monturii :
Dupa ce am ales varga cu care dorim sa pescuim, vom atasa acesteia firul principal. Lungimea firului principal trebuie sa fie cel mult egala cu lungimea unditei, acest lucru confera o manevrabilitate mai buna a monturii. Vom introduce varnisul (pentru fixarea plutei) pe firul principal si vom face o bucla dubla la capatul firului. Vom fixa pluta pe fir si vom adauga alice de plumb pentru a o echilibra (lesta). In functie de marimea carasilor din zona in care pescuim si de momeala cu care dorim sa prindem carasii, vom alege marimea carligelor si grosimea strunelor.

Momeala :
Pentru nadirea carasilor se poate folosi si mamaliga cu sau fara arome. Pe langa apa se pot adauga, dupa preferinte, diverse arome, coloranti alimentari, seminte de canepa, pentru a face nada mai atractiva.
Din categoria momelilor care dau rezultate la pescuitul la carasului amintim : viermisori ( albi, rosii, galbeni, roz ), mamaliga, larvele de libelula, rame rosii.

MONTURI

Montura fixa crap-caras

Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 1 vartej, 1 naditor arc, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1 T(teu-antitangle), 1M fir monofilament 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4).
Se vor folosi nodurile: "Uniknot" sau "Grinner" la legarea vartejului si naditorului, "Snell" sau "Snood" pentru legarea carligelor si bucla "Longliners" pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu).
Protectorul de nod, poate fi confectionat din camasa izolatoare a unui conductor electric ne litat de 0.75mm, sau varnis termosensibil folosit in electronica (se gaseste la magazinul connex).
La final, montura nu trebue sa depasasca 45-50cm. lungime.



Montura "Fir de par"

Aceasta montura se folosete la pescuitul crapului cu boiles, boabe de porumb sau orice alta momeala care se poate fixa pe firul de par. La realizarea ei nu se va face nici un fel de compromis in materie de calitate a componentelor, deoarece cand pescuiti cu asa ceva, trebuie sa va asteptati la capturi impresionante. Pescarii care merg la concursuri de crap, folosesc aceasta montura.
Pentru realizare aveti nevoe de: 2 varteje, 1 stopper, 2 margele, 1 tub antitangle, 3 protectoare nod, 1 varnis, 1 carlig nr. 5-6, 1 plumb de 50-90gr. cu forma aerodinamica, 1m fir textil 0.25-0.3.
Se vor folosi nodurile: "Knotless" pentru carlg si "Swivel double" pentru varteje cu capatul asigurat print-un nod obisnuit



Montura worm feeder

Mai intai de toate, ce este un worm feeder si la ce este folositor?

Cuvantul worm in limba engleza inseamna vierme, iar cuvantul feeder vine de la verbul to feed, care inseamna a manca, a se hrani. In traducere exacta, rezulta "mananca viermi" dar nu are nici un inteles logic, asa ca se va folosi termenul mai adecvat "port viermi". Eu voi folosi in continuare, termenul worm feeder din motive estetice.

Worm feederul este un fel de cosulet pentru folosirea viermilor ca nada. Practic el este format dintr-un tub din plastic, inchis la ambele capete si prevazut mici cu orificii prin care pot iesi viermii, dar in acelasi timp nu se v-or impastia in curent mai puternic. Aceste feedere mai contin un lest din plumb, pentru a conferii greutatea necesara unei lansari la distanta. Lesturile pot varia ca greutate intre 25 si 80 grame sau mai mult, alegera acestora facanduse de catre pescar in functie de puterea de aruncare a lansetei pe care o foloseste.

Aceasta montura se preteaza foarte bine la pescuitul pestilor pasnici pe lacuri si rauri.

Pentru construirea monturii, recomandam urmatoarele "ingrediente":
- 1 Worm Feeder (Port viemi).
- Fir monofilment cu diametrul 0.3 mm, sau fir textil cu diametrul 0.2 mm.
- 1 oliva plutitoare (optionala)
- 1 amortizor cauciuc.
- 1 vartej cu rezistenta de 10-15 kg.
- 1 carlig "Mustad Ultra Point Carp nr.8" (carligele pot diferi foarte mult ca dimensiuni de la producator la producator, sau chiar de la serie la serie)
Pescarii mai pretentiosi pot folosi si varnis termocontractabil (Shrink tube) pe capetele vartejului si nodul carligului.


Montura "Pater Noster"
Aceasta montura poate fi folosita atat pe rauri cat si pe lacuri pentru pescuitul pestilor rapitori, (stiuca si salau) folosind ca momeala pestisori vii sau morti. Carligele folosite vor fi model ancora nr. 6-7 sau chiar mai mari. Plumbul va avea greutatea de 20-30gr. si forma de picatura de apa. Pluta, in acest caz, va avea o portanta de 10gr.



Montura "Bomba"

Pentru realizare aveti nevoie de: 1 momitor fix, 1 vartej, 1 varnis de 1cm lungime si 3-4mm diametru, 4 sau 5 carlige nr.5, 100cm fir mono de 0.3 sau textil 0.2, 20cm fir mono de 0.4 sau textil.
Realizare: Fiecarui carlig i se va lega un fir cu lungimea de 20 cm. Vanisul va fi gaurit in zona mediana, din exterior catre interior, cu un ac de cusut, practicandu-i 4 sau 5 gauri de jur imprejur (cate o gaura pentru fiecare carlig). Fiecare carlig va fi introdus cu firul inainte, in cate o gaurica a varnisului, eventual va folositi de acelasi ac de cusut. Se va trage de fire pana ajung carligele langa varnis. Se leaga toate carligele de capatul de sus al momitorului, in asa fe incat fiecare carlig sa nu depasasca in lungime momitorul. Se ia firul de 0.4 si se leaga cu un capat de momitor, trecandu-l prin varnis, iar la celalat capat se va lega vartejul.


Montura Helicopter

Montura helicopter se foloseste la pescuitul crapului, fiind una dintre cele mai prinzatoare monturi. Aceasta se datoreaza faptului ca firul cu carligul se roteste liber in jurul axei antirasucitorului (antitangle) si ajunge pe fundul apei intr-o pozitie naturala, care nu-l face pe crap sa fie suspicios.



Montura culisanta crap-caras

Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 2 varteje, 1 naditor cosulet, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1 stopper, 2 margele, 1 T(teu-antitangle), 1M fir monofilamet 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4).
Se vor folosi nodurile: "Uniknot" sau "Grinner" la legarea vartejelor, "Snell" sau "Snood" pentru legarea carligelor si bucla "Longliners" pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu).
La final, montura nu trebue sa depasasca 50-55cm. lungime.

carasul

CARASUL Carassius auratus


Raspandire

Carasul poate fi gasit in toate tarile europene, occidentale si rasaritene.
In tara noastra, carasul s-a raspandit in Transilvania, Oltenia, Muntenia si mai ales in Moldova. Poate fi gasit si in Dunare si in baltile de revarsare ale acesteia, in Delta, in sistemul de lacuri Razelmn-Sinoe si Tasaul de pe litoral, precum si pe cursurile inferioare ale raurilor Siret, Prut, Olt, Jiu si Mures.

Descriere

Capul este scurt, buzele putin carnoase, gura terminala. Ochii au dimensiuni mijlocii. La jumatatea primei radii tepoase din inotatoarea dorsala se disting 10-11 zimti mici. Aceeasi radie din inotatoarea de sub coada este prevazuta cu 13-14 zimtisori minusculi. Corpul este acoperit cu solzi mari si grosi, bine fixati in tecile lor. Corpul carasilor care traiesc in ape statatoare, este mai scurt decat al celor din apele curgatoare.
Mediul natural in care traieste influenteaza in mod hotarator coloritul carasilor, in general, coloritul exemplarelor care traiesc in regiuni cu o vegetatie bogata este mai inchis decat al exemplarelor din rauri. Spatele carasului este verzui-plumburiu, partile laterale stralucesc argintiu-auriu, in timp ce burta este alba stralucitoare-argintie-aurie. Inotatoarele sunt fumurii, cu unele nuante rosiatice.

Dezvoltare

Lungimea cea mai des intalnita este de 10-30 cm, iar greutatea medie de 100-250 g. Poate creste insa si pana la 50 cm, atingand o greutate de 1-1,5 kg, dar exemplarele mai mari sint extrem de rare. Au fost totusi pescuite si exemplare de 3 kg in Delta Dunarii.
Carasul este un peste cu dezvoltare lenta. Este gresita deci conceptia potrivit careia el poate fi crescut rentabil pe langa crapii din crescatorii. Carasul consuma hrana naturala, precum si nutretul destinat crapului, valorificandu-l insa mult mai putin eficient sub aspectul ritmului de crestere.

Biologie

Spatiul vital al carasului este constituit din apele statatoare si lent curgatoare, unde se adapteaza usor la conditiile de rau. Scos din apa, ramane viu chiar 2-3 ore, iar in zilele mai reci de toamna rezista pe uscat chiar o zi intreaga. Carasul necesita putin oxigen dizolvat in apa. Se intretine in apropierea imediata a fundului apei, unde scurma in cautarea hranei. Rezista si la incalzirea excesiva a apei, dupa unele observatii chiar la o temperatura de 40°C a apei, in care se gaseste o cantitate minima de oxigen. Celelalte specii de pesti din apele din tara noastra nu rezista la astfel de conditii.
Hrana preferata a carasului consta din insecte acvatice si larvele acestora, viermi, melci si scoici mici de apa, seminte si muguri de plante si materii vegetale in descompunere, precum si icre de peste. Nu este pretentios in privinta hranei, mancand tot ceea ce ii este pe plac de pe fundul apei.
Ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3 ani si depune icrele in etape incepand cu luna mai si pana in august. Carasul depune 150000-400000 boabe de icre galbui, cu diametrul de 1,5 mm. Printre exemplarele de caras, rar gasim cate un mascul, icrele depuse de femele fiind fecundate si de crap sau alte specii de pesti. Larvele eclozate din aceste icre sunt totdeauna femele de caras. Fenomenul se numeste ginogeneza si este extrem de rar intalnit in lumea animala.

crapul

 CRAPUL GOLAS
CRAPUL OGLINDA
CRAPUL COMUN
CRAPUL CHINEZESC(AMUR)




CRAPUL Cyprinus carpio


Raspandire

Crapul este o specie de peste foarte raspandita in Europa. Este originar din Asia, de unde a patruns de-a lungul secolelor in Europa. Cele mai bune conditii de viata le-a gasit in bazinul Dunarean. In tara noastra, cel mai mult crap se gaseste in Dunare, in Delta, precum si in lacurile de revarsare a Dunarii. Se gaseste si in lacurile din zona litoralului (chiar si in lacurile cu apa salina), precum si pe cursurile inferioare ale tuturor raurilor mai mari si in lacurile de ses sau in unele lacuri din regiunile de dealuri.

Descriere

Capul crapului este relativ mare, cu ajutorul gurii lunguiete, prevazuta cu buze carnoase, el scurma cu usurinta malul de pe fundul albiei. Pe buza de sus se gasesc doua mustati mai scurte, iar pe cea de jos, spre colturile gurii, o pereche de mustati mai lungi. Are dinti faringieni, de tip mestecator. Corpul pestelui este turtit lateral. Crapul salbatic are o forma mai alungita, in timp ce corpul celui selectionat de crescatorie este mai inalt, inaltimea corpului crapului salbatic este cuprinsa de 3,5-3,8 ori in lungime, in timp ce cea a crapului de crescatorie este cuprinsa numai de 2,2-2,5 ori in lungime. Corpul crapului este acoperit cu solzi mari. La unele varietati de crap, insa, nu apar decat cateva siruri de asemenea solzi sau lipsesc aproape complet, corpul fiind acoperit in aceste cazuri doar de piele. Radiile inotatoarei dorsale sunt moi, dar prima radie a acestei inotatoare, precum si a inotatoarei de sub coada sunt tari si tepoase, inotatoarea dorsala se intinde pe o portiune destul de lunga a spatelui.
Coloritul crapului este puternic influentat de culorile predominante in mediul in care traieste. Ca regula generala, se poate afirma ca pestii ce traiesc in apele statatoare mlastinoase sunt de culoare mai inchisa, mai negricioasa, in timp ce coloritul exemplarelor din apele curgatoare este mai deschis, stralucind in nuante aurii, in general, spatele crapului este negricios, cu nuante verzi sau brune, uneori cenusii. Partile laterale stralucesc auriu sau sunt galbui, burta alb-galbuie, uneori de un alb murdar. Coloritul crapului de crescatorie este mai deschis decat al exemplarelor ce traiesc in lacurile mlastinoase.
Exista mai multe tipuri de crapi,cele mai cunoscute fiind: crap comun,crap oglinda,crap golas,crap chinezesc(amur),fitofag si novac(singer).Vezi sus pozele.

Dezvoltare

Crapul creste rapid in conditiile apelor din tara noastra, ajungand uneori la dimensiuni apreciabile. Exemplarele cele mai frecvente sunt de 1-4 kg, cu o lungime medie de 40-70 cm. Rar se prind insa si crapi de 20 kg sau chiar mai mult.

Biologie

Spatiul vital al crapului il constituie apele dulci, curgatoare si statatoare din regiunile de ses. Poate fi gasit insa si in apele salmastre, unde se dezvolta bine, ca de exemplu, crapii din Marea Azov sau Caspica ori din unele lacuri cu apa salmastra de pe litoralul nostru, desi aceste ape nu constituie mediul firesc al crapului. Prefera portiunile cu curenti mai domoli ale raurilor. Crapul apare de asemenea in unele lacuri si rauri mai mari din regiunile colinare. Apele de la altitudini de peste 500-600m sunt lipsite de crap.
Crapul prefera apele dulci statatoare, deci lacurile, dar ii plac si bratele moarte sau baltile de revarsare ale raurilor mari. Deci crapul prefera apele ce nu curg sau cu un curs extrem de lent, cautand mai ales locurile unde adancimea nu depaseste 1-2 m. La aceste adancimi, apele se incalzesc relativ repede in timpul verii, atingand chiar 20-26°C, temperatura optima pentru crap, care se simte cel mai bine si are cea mai mare pofta de mancare in asemenea conditii. Locurile sale preferate ca ascunzis sunt zonele cu vegetatie subacvatica abundenta, precum si cele cu multa papura si stuf sau alte plante specifice zonei. Aici crapul isi tradeaza adesea prezenta sarind din apa sau miscand vizibil tulpinile de stuf si papura, la care se adauga un sunet specific pe care il produce cu buzele in timp ce scurma cu botul malul de pe fundul albiei, in cautarea hranei.
In rauri, crapul manifesta predilectie pentru bancurile de nisip, dar adesea poate fi gasit si in adanciturile spalate de ape, in anumite portiuni ale albiei. Ii place sa stea in zonele unde raul primeste afluenti, ascunzandu-se in apropierea trunchiurilor, radacinilor, picioarelor de pod sau a pietrelor mai mari din apa, la adapostul carora se simte mai in siguranta. In mod obisnuit, crapul are "domiciliu stabil", pe care il schimba doar in perioada de revarsare a raului, cand, inotand odata cu apele involburate, patrunde pe teritoriile inundate. Cand apele se retrag, se intoarce si el, pentru ca dupa revarsarile Dunarii din fiecare primavara urmeaza imediat perioada de reproducere a crapului, pestii isi depun icrele pe teritoriile recent inundate, alevinii eclozati dezvoltandu-se pentru o vreme tot in aceste locuri. Ca urmare, teritoriul de revarsare al Dunarii, precum si baltile de revarsare din zona functioneaza ca adevarate pepiniere de reproducere naturala a crapului. Odata cu retragerea apelor, puietul dezvoltat aici se trage spre Delta, unde atinge maturitatea, pentru a reveni la revarsarile de primavara, depunandu-si icrele la fel ca parintii lor. Datorita indiguirilor masive, aceste lacuri de reproducere naturala sunt din ce in ce mai putine in lunca Dunarii.
In lunile dinspre sfarsitul toamnei, crapii se aduna in grupuri numeroase, cautand cele mai adanci portiuni ale apei, unde hiberneaza pe parcursul iernii, aproape in totala nemiscare. In zilele de hibernare, functiile vitale se reduc la minim, pestele hranindu-se extrem de rar, motiv pentru care el isi pierde circa 5-10% din greutatea corporala. Caldura emanata de razele solare din martie "trezeste" crapii din hibernare. La temperatura de 8-10°C crapul porneste din nou in cautarea hranei naturale.
Perioada in care crapul se hraneste cel mai intens se situeaza intre sfarsitul lunii mai si mijlocul lui septembrie, perioada de varf fiind insa intre iunie si august, in aceste luni, crapul sta mai toata ziua "cu capul in jos", in imediata apropiere a fundului apei, scormonind cu buzele sale carnoase malul, in aceasta pozitie gaseste si soarbe cu usurinta hrana. Spre deosebire de pestii rapitori, dintii faringieni ai crapului sunt tociti, destinatia lor fiind mestecarea hranei (masticatia).
In cautarea hranei, ochii crapului joaca un rol important, ca si unele terminatii nervoase tactile si gustative de pe mustati si din cavitatea bucala.
Cavitatea bucala a crapului este lipsita de glande salivare. Hrana este despartita de apa cu ajutorul asa-numitului "aparat Weber", de pe bolta palatina. "Aparatul" functioneaza ca o presa, comprimand si pompand apa din gura prin orificiile spinilor branhiali. Crapul si "rudele" sale nu au stomac. Bulbul intestinal este scurt, deschizandu-se in intestin. La convergenta bulbului cu intestinele se varsa si bila. Lungimea intestinelor crapului este de 2,5-3 ori mai mare decat lungimea corpului, intestinele prezentand contorsiuni si un apendice piloric, la fel cu intestinele mamiferelor. Crapul trebuie sa mestece mai intai foarte bine, in caz contrar fiind expus unor tulburari digestive, intr-o singura imbucatura, crapul nu apuca o cantitate mare de hrana.
Crapul este un peste prin excelenta pasnic. Din punct de vedere al hranei ingurgitate, poate fi considerat omnivor, intrucat in apele naturale, pe linga hrana de origine animala (viermi, larve, mici crustacee), el o consuma cu placere si pe cea de origine vegetala (organisme planctonice vegetale sau frunze, seminte de plante acvatice, particule vegetale intrate in descompunere). In crescatorii, alimentatia crapului este exclusiv de origine vegetala (ingrasa mai mult), si anume: porumb, cereale, sroturi din floarea soarelui (resturi de seminte din care s-a extras uleiul, cu continut bogat in proteine si saruri minerale), nutret granulat pentru crap etc.
Crapul se hraneste in primul rand cu ceea ce culege de pe fundul apelor. Dintre organismele planctonice care plutesc in apa si care alcatuiesc hrana principala a crapului, cele mai importante sunt: purecii de apa (speciile de Daphnia si de Bosmina), precum si Rotatoria, Infusoria latareti, izopode acvatice. Dupa racii minusculi, o parte insemnata a hranei crapului o constituie insectele si larvele de insecte care traiesc in apa. Pestele prefera mai ales larvele de Chironomus plumosus. Dintre organismele bentonice, crapul manifesta cel mai mare interes pentru insectele acvatice si larvele acestora (ca larvele din apa ale efemeridelor, libelulelor si tantarilor). Aceste insecte mor de regula tot in apa, devenind in acest fel hrana pentru crap. In afara de cele amintite, pestele se hraneste si cu rame, melci si scoici minuscule, viermi, precum si cu particule vegetale, cum sunt semintele sau frunzele unor plante acvatice. La o temperatura de 28-30°C a apei pofta sa scade considerabil, iar in caz ca temperatura creste si peste aceasta valoare, el inceteaza sa se mai hraneasca. Piscicultorii care lucreaza in crescatoriile de crap cunosc aceasta particularitate si, ca urmare, in zilele de canicula hranesc crapii din bazine in zori sau in amurg, cand apa are o temperatura mai scazuta decat la amiaza, sau chiar noaptea, in unele cazuri, deci atunci si pescuitul la undita da randament.
De obicei, masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, femelele la 4 ani, desi in cazul unor zone geografice cu climat mai cald si acestea pot deveni apte pentru reproducere la numai 3 ani. Cand temperatura apei atinge valoarea de 17-18°C, reproducatorii se aduna in carduri si cauta locurile propice pentru depunerea icrelor, apoi se aleg perechile. Icrele de crap sunt galbui, cu diametrul de 1 mm. Pentru fiecare kilogram greutate corporala, o femela depune circa 120000-150000 boabe de icre. Deci o femela bine dezvoltata, in varsta de 5-6 ani, depune aproximativ 600000-650000 boabe de icre in fiecare an, unele chiar si peste un milion. Din experienta unor crescatori de crap se stie ca din 500000-600000 boabe de icre depuse, toamna se pot inregistra 30000-35000 bucati de puiet de crap de o vara; in cel mai bun caz, acest numar se poate ridica la 60000. Din momentul in care nivelul Dunarii incepe sa scada si puietul de crap se aduna in grupuri si se straduieste sa ajunga inapoi in fluviu pentru a migra in Delta.
Carnea crapului este gustoasa si foarte cautata, cea a exemplarelor de crescatorie fiind mai grasa decat a celor care traiesc in mediu natural. Crapii proveniti din apele statatoare au un usor gust de mal. 

momeli vii

COROPISNITA
Este una din momelile preferate ale somnului, se gaseste de regula in zonele in care se afla si rama neagra de mal si in zone cu reziduuri animaliere. Se recolteaza cel mai bine primavara in lunile aprilie-mai si toamna in lunile septembrie-octombrie. Multi pescari le cresc pana toamna tarziu in cutii speciale. Coropisnitele trebuie pastrate independent deoarece se omoara intre ele.
Poate fi prinsa in carlig in doua moduri: 1. Se trece carligul prin platosa superioara situata deasupra capului; 2. Se poate lega de tija carligului, varful ramane liber.
Poate fi folosita si in combinetie cu rama neagra de mal.
Este cea mai buna momeala pentru pescuitul nocturn la somn. Are proprietati fluorescente si elimina un suc foarte aromat. Mreana prefera si ea o astfel de momeala.


LARVA DE LIBELULA
Se gaseste cu precadere in zone mlastinoase, se recolteaza cu site speciale la inceputul primaverii.
Este de culoare rosu-aprins, foarte subtire, foarte vioaie, poate ajunge pana la 3 cm.
Se pot folosi 4-5 larve de libelula in functie de dimensiunea carligului, cu varful infipt in ultima larva. Carligele trebuie sa fie subtiri, cu tija lunga , maxim nr. 10. Se poate folosi si in nada.
Este apreciata de majoritatea cyprinidaelor.


VIERMUSUL
A devenit una dintre cele mai populare momeli vii. Practica pescareasca a demonstrat ca este o momeala eficienta pentru marea majoritate a speciilor de pesti.
Se pastreaza in locuri uscate la temperaturi mici de 3-5 grade Celsius in malai sau rumegus (acestea trebuie schimbate periodic - 2-3 zile).
Se inteapa usor in partea inferioara (sub pata neagra) astfel incat sa ramana agatat pe curbura carligului cu varful liber.
Culoarea naturala este alb-galbui dar poate fi gasit in mai multe culori (rosu, verde etc.).
In functie de dimensiune carligului si de specia de peste pe care dorim sa o prindem putem folosi unulti viermusi pe acelasi carlig. De asemenea se pot folosi si in combinatie cu alte momeli cum ar fi ramele, pufuletii, mamaliga etc. Se pot folosi si in nada de apel in amestec cu rama tocate, mamaliga si alte combinatii de nade.
Se folosesc foarte bine in timpul sezonului rece, in mod special primavara.


RAMA ROSIE SERPEASCA
Isi poarta numele datorita dimensiunilor sale (este mai lunga decat rama rosie). Are coloritul putin diferit, tinde spre maro. Este foarte vioaie, are acelasi habitat cu rama neagra de mal.
Este apreciata in mod special de speciile mici de Cyprinidae dar nu o refuza nici rapitorii.


RAMA NEAGRA DE MAL
Este momeala preferata de somn si de crap, este folositoare in zonele cu mult maruntis deoarece este mai tare iar acesta o toaca mai greu. Se foloseste cu precadere la pescuitul in Dunare si in Delta Dunarii.
Se gaseste in zone mlastinoase cu radacini de iarba si stuf in mod special dupa retragerea apei. Pentru scoaterea acestora se folosesc cazmale foarte solide cu intaritura pe coada.
Se pastreaza in cuve mari cu pamant uscat (se subtiaza in timp) la intuneric si rece.
De regula se pune pe carlige mai mari de 1/0 cu tija lunga cu contre. Pentru pescuitul somnului se folosesc mai multe rame pe acelasi carlig ce formeaza un buchet. Prima rama se prinde de la mijloc, se trece prin ea carligul si o parte din fir, un capat ramane liber. A doua rama se prinde tot de la mijlos, se trece prin ea carligul, de data asta se lasa doua capete libere. A treia rama se prinde tot de la mijloc, cu un capat liber, varful carligului ramane in rama.

RAMA ROSIE
Traieste in spatii umede (sub frunze, paie, pietre etc.), se poate aduna aproape tot timpul anului. In perioadele foarte reci este mai greu de gasit de aceea recomandam pescarilor sa-si amenajeze o mica "crescatorie" proprie.
Pentru cei care au curte este un pic mai usor, pot folosi 1 m2 de teren cu adancimea de 50-70 cm. Se sapa o mica groapa pe fundul careia se pune o folie de plastic peste care pamant uscat (se umezeste in timp). Este important sa fie tot timpul acoperite cu folie de plastic, cartoane etc.
Cei care vor sa le tina in apartament vor construi un ghiveci de preferat din lemn si vor folosi procedeul mentionat anterior.
Rama rosie este o momeala comoda pentru pescarii sportivi deoarece este apreciata de majoritatea speciilor de pesti (crap, caras, somn, babusca, platica etc.).
De regula se foloseste pe carlige cu tija lunga, cu sau fara contre. In cazul pescuitului in apa tulbure este de preferat ca rama din carlig sa aiba ambele capete libere (se introduce rama in carlig de la 1/3 dinspre cap - zona mai groasa - si pana la 1/3 inspre coada).
Ca momeala sa poate folosi si in combinatii cu alte tipuri de momeli cum ar fi viermusul, pufuletii, porumbul moale.

Momeala

Mamaliga pentru momeala (patratica)

Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin diferite retete, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore.

In continuare va vom prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline. Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.

Aceasta poate fi apoi:
- taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;
- facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata.Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.

Momeala pentru crap

Mod de preparare: Vom praji in cuptor o tava de floarea soarelui si o tava de saminta de cinepa, ulterior intreaga cantitate se suplimenteaza cu porumb, griu pentru a fi mai usor de macinat. Se utilizeaza cu succes la momirea crapului, pe ape statatoare, in combinatie cu porumb lasat in apa, timp de doua zile sau 1-2 kg de porumb boabe fiert. Aceeasi combinatie poate fi utilizata si pe apele curgatoare, fiind o momeala "uleioasa", dar obligatoriu va fi amestecata cu pamint luat de pe malul raului(50%) si se va momi cu 20 m in susul apei (in amonte).

Mamaliga cu arome

Ingrediente: 1kg de malai, 670 ml apa, 3 plicuri de zahar vanilat, esenta de anason, baton cu aroma de capsuna.
Mod de preparare: Se pune mamaliga la facut. Prima oara adaugam cele 2 plicuri de zahar vanilat. Aproape de sfarsit amestecam cel de-al treilea plic de zahar vanilat cu esenta de anosaon si aroma de capsuna. Acest amestec il punem in mamaliga. Mai amestecam mamaliga 5-10 minute si o lasam descoperita intre 25 si 30 de minute.

Mamaliga pentru momeala, naditor si nada (3 în 1)

Incrediente:
- faina de porumb (1kg)
- faina de grâu (2 linguri)
- seminte de floarea soarelui (400g)
- galbenus de ou crud (3 galbenusuri)
- zaharina (10 tablete)
Mod de preparare: Se pune la firt într-un ceaun 1,5l de apa îndulcita cu cele 10 tablete de zaharina , apoi se adauga faina de porumb. Când aceasta începe sa se întareasca se adauga faina de grâu, amestecând în permanenta pentru a nu se forma cocoloase.
Separat se prajesc bine semintele de floarea soarelui, se dau prin râjnita de cafea dupa care se amesteca în mamaliga din ceaun.
La final se introduc si galbenusurile de ou, se amesteca bine pentru omogenizare.
Se scoate mamaliga pe un fund de bucatarie unde se lasa la racit timp de 5 minute (pâna la formarea unei cruste subtiri), apoi se introduce în cuptorul încins unde se lasa la copt aproximativ 20 minute.
Mod de întrebuintare:
- taiata cubulete pt. cârlig
- facuta cocoloase pt. cârlig
- pusa pe/în momitor
- cocoloase pt. nadit
Avantaje comparativ cu alte retete:
- este o mamaliga pentru pescuit consistenta (densa), permitând astfel pescuitul pe o perioada de timp mai îndelungata fara a deranja momeala (prin schimbare sau pur si simplu verificare);
- este în acelasi tinp elastica, pastrândusi ceasta proprietate pentru mult timp chiar si în apa;
- aroma predominanta (data de semintele arse si apoi râjnite) este puternica si în aceeasi masura durabila în timp;
- este foarte usor si la îndemâna de preparat, toate ingredientele gasindu-se în bucataria orcarui român;
- timp de preparare relativ scurt în comparare cu alta retete;
- nevasta nu va protesta foarte tare pentru deranjul lasat în bucatarie, semintele prajite înclinând balanta în favoarea dvs.
PS: Pentru mamaliga se pot folosi si seminte prajite ale altor plante în locul celor de floarea soarelui, dar sotia nu va fi la fel de încântata de reteta.

Mamaliga cu vanilie

Ingrediente: 400 g malai grisat fin, 500 ml apa, 2 esente de vanilie
Mod de preparare: Se pune 1/2 l apa in 400 g de malai, doua esente de vanilie, se lasa la fiert 10 min. dupa care se scoate compozitia, se introduce intr-o fasa, se baga din nou in apa fierbinte si se lasa sa fiarba 1/2 ora/. Fir intins.

Mamaliga rapida pentru caras pe carlig si pentru momitor

Ingrediente: 500 g malai grisat fin, 250 g faina alba, 3 linguri zahar, 1 varf lingurita sofran, 750 ml apa, arome 10 ml (anason sau vanilie, capsuna, scoica - in functie de anotimp). Primavara se folosesc arome dulci-usoare (vanilia, feromonul etc.) iar vara si toamna aromele dure (capsuna, anason etc.). Aroma de scoica se poate folosi tot timpul anului de regula in locurile in care scoica este abundenta. In ultima perioada se folosesc atractanti puternici care creeaza apetit (bogati in proteine si aminoacizi).
Mod de preparare: Se pune apa la fiert odata cu sofranul, timp in care se mixeaza foarte bine malaiul, faina si zaharul. Cand fierbe apa se toarna toata compozitia mixta, se lasa sa clocoteasca 10 secunde facandu-se o cruce pe ea. Dupa cele 10 secunde se amesteca foarte bine cel putin 3 minute continuu. Se rastoarna pe un fund de lem si se lasa sa se raceasca. Cand aproape s-a racit se framanta foarte binesi se amesteca cu atractantii, aromele etc.
Se poate folosi pe momitor in amestec cu strot de floarea soarelui, farame de porumb, seminte de canepa etc.
Pentru para pe carlig se formeaza un cocolos, se pune pe curbura carligului si se intinde usor spre tija, umezindu-se din cand in cand in gura, pana capata forma de para. Para se poate introduce in solutie de miere sau alti atractanti.
Este foarte buna pentru pescuitul in curent deoarece este lipicioasa si se spala greu. Nu rezista decat 24 de ore (se acreste repede). Nu trebuie tinuta in soare

Momeala

Mamaliga
Mamaliga este una dintre momelile si nadele nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu coaja) este lasata de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar la lansare.

Va prezentam in continuare 3 retete de mamaliga verificate in practica cu rezultate foarte bune:

1.Mamaliga perfecta:

a. Se pune apa la fiert ( in jur de 3-4 litrii la 1 kg de faina de malai) . Intre timp se amesteca faina de malai cu faina alba( in proportia dorita de catre noi) Eu pescuiesc cu o mamaliga moale si pun mai putina faina alba.

b.In momentul in care apa clocoteste, se pune peste faina pregatita intre 3 si 4 polonice de apa fierbinte. Se amesteca pana se pot face cocoloase in podul palmei ( aproximativ de 10/3 cm).

c. Se arunca aceste cocoloase in apa in clocot si se lasa la fiert intre 30-60 minute. Se mai intorc cocoloasele sa nu se lipeasca de fundul vasului. Fierberea NU trebuie supraveghiata. Vasul se acopera cu un capac, doar partial.

d. Dupa fierbere se strecoara cocoloasele de mamaliga, fara sa se arunce apa in care au fiert. Se sparg cocoloasele cu o spirala de zdrobit cartofii piure si se toarna inapoi din apa. Se amesteca pana iese un pic mai moale decat ne-am dori sa iasa ( explicatie: mamaliga la racire se mai intareste). Durata procesului de amestecare aproximativ 1-2 minute

e. FOARTE IMPORTANT -dupa ce ati ajuns la consistenta dorita se pune toata mamaliga intr-o punga de plastic mai rezistenta, se acopera cu o carpa de bucatarie ( ca sa nu ne arda) si se framanta cu podul palmei prin rostogolire pe masa, pentru omogenizare. Se lasa in aceasta punga si NU se acopera cu panza asa cum propun majoritatea retetelor.

Iata ca in maxim 3-4 minute de la terminarea fierberii avem o mamaliga de nota 10. Avantajul consta in faptul ca NU trebuie sa ne pierdem vremea cu prepararea ei si ceea ce este mai important: de fiecare data avem consistenta dorita. Avem control deplin . Pe malul apei putem adauga diferiti aditivi, diferite arome. Eu pescuiesc mai mult la pluta. Cele mai bune rezultate le-am avut cu mamaliga moale. Mamaliga care aproape curge jos de pe carlig. Se pune mai multa mamaliga ( de marimea a 2-3 boabe de porumb) si NU se nadeste de loc deoarece la fiecare aruncare va fi o nadire perfecta. La ceea mai miscare a plutei se inteapa. La fiecare aruncare trebuie pus alt cocolos de mamaliga. Incercati metoda de mai sus, mai ales in zilele sau orele zilei in care nu aveti succes cu alta reteta si veti constata cu surprindere ca metoda va da roade.

2. Reteta pentru prepararea mamaligii 

Reteta urmatoare este verificata si da rezultate dintre cele mai bune. Se ia o masura de faina si doua de malai. Se pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a fiert, se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si 5 picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate fi folosita cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se introduce mamaliga intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si se face o minge strinsa bine cu materialul respectiv. Este bine apoi sa o latim prin presare. Se fierbe apoi pina cind aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate din material. Aceasta poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa dorinta.

3. Reteta pentru prepararea mamaligii 

Se pune un vas cu 2 litri de apa la fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate. Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana a doua zi. A doua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura).

4. Reteta pentru prepararea mamaligii 

Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea:

1.  Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta.

Momeala

Miez de paine       

1. Miezul de paine este una dintre momelile folosite cu succes la prinderea carasului, rosioarelor etc. Se ia miez de piine alba proaspata si se comprima pana obtinem un cocolos cit un mar. Punem miezul in mijlocul unei bucati de pinza, infasuram bine, apoi il inmuiem brusc intr-un vas cu apa clocotita astfel incat sa se imbibe pinza si putin si piinea. Se stoarce usor si apoi se framinta energic prin pinza pina acesta devine ca o pasta. In pasta se adauga putin zahar sau miere (o lingurita). 
2. O alta reteta este de a adauga in miezul de piine framintat esenta cu miros de banane. Este atractiva pentru obleti si mai ales pentru caras. Daca sunteti pe balta sau pe canal si nu puteti sa inmuiati in apa clocotita si sa-i dati aroma,pur si simplu imuiati painea in apa, putina apa cat sa iasa un amestec tare sa nu pice de pe carlig.